Slalom printre indolenti

Pentru ca sambata a fost cea mai torida zi a acestui an, si tot pentru ca sambata eu nu m-am simtit bine din cauza sinuzitei am decis sa imi fac antrenamentul in a 7 zi a saptamanii, ziua pe care Domnu' ( oricare ar fi el ) a oferito pentru odihna.
Duminica seara totul parea perfect, nu era cald, din contra adia un vant cu tenta placuta. M-am echipat, m-am incaltat in noii galosi si am iesit din casa pregatit moral sa imi depasesc conditia fizica.
Inceputul a fost frumos, am alergat... Mai mult si mai repede decat obsinuiam sa fac asta.
Noile incaltari imi induc o stare euforica de a tot creste viteza alergarii. Nu este nimic rau in marirea ritmului in care alerg, cel putin nimic rau pana cand insumez o distanta parcursa de 2.5 - 3 km. Incep sa ma resimt, sunt uman, imi dau seama ca nu e bine sa fortez ( asta dupa ce deja ajusnesem la extenuare), cu zambetul pe fata ( mai bine spus rictus ) continui antrenamentul cu mers rapid.
Desi muschii mi se inclesteaza si tot ce fac acum imi pare din ce in ce mai anevoios imi impun mental sa depasesc aceasta stare. Imi schimb melodia din casti si incep din nou sa alerg...
Pana in momentul in care sa imi apara "problema" legata de febra musculara, oamenii din parc imi pareau regulari, nu ca lipsa lor de originalitate s-ar fi schimbat intre timp... Doar mea era cu totul alta, daca nu bagam de seama pana acum ca majoritatea sunt indoleti, acum realizez asta, si in plus acum ma si derajeaza atitudinea lor lipsita de bun simt.
Majoritatea celor care ma deranjau erau toparlani, ei isi plimbau pitipoancele olfactiv daunatoare datorita costumatiei de seara, costumatie ce este purtata in mod uzul, necontand ce parte a zilei este, eveniment sau locatia. Oricum nu ma deranja faptul ca ei se aflau acolo, nu ma deranja ca hainele le radiau mai rau decat nocturna de pe Gnecea, ma deranjau excesele de masculinitate comunala ale acestor badarani indolenti. Desi ei observau de la o distanta considerabila ca eu alerg, observau ca folosesc partea interioara a trotuarlui, ei( toti fara exceptii ) erau lipsiti pana si de fundamentul bunului simt de a schita ( a executa in mod vag un gest, o miscare etc. ) o oarecare intentie de ocolire a prezentei mele.
Probabil ca nu ma observau din cauza lucirii schlipiciul de pe tricoul lor alb ( tricou ce contrasteaza tenului posesorului ), si probabil, cand ma reperau, le era foarte greu sa isi miste imensa mingie de sub imprimeul D&G. Cu totii aveau o forma bine definita intre rotofei si sferic, probabil nu schitau nimic si nu aveau gesturi bruse pentru ca nu cumva sa se rastoarne si ... sferici fiind sa descrie miscari circulare catre puctul cu cea mai joasa altitudine...
Eu am continuat sa alerg, cu greu cei drept si cu nervi... si am tot alergat pana cand am atins cei 6 km propusi... Cam atat pentru astazi ... Run Forrest Run!!!